De la Rădăuți la Cacica

23 august 2009 -=- Cacica și căile ei ferate electrificate

Am fost invitat într-o zi ”specială” de august, 23, la ziua de naștere a unui bun prieten ”feroviar”, care locuia la Rădăuți. De la Fălticeni la Rădăuți am călătorit 106 kilometri cu trenul (Personalul Fălticeni – Dolhasca, iar apoi Personalul Iași – Putna). Pe atunci el îmi spunea că un oficial al urbei Rădăuți a afirmat că ”Nu este nevoie de cale ferată în Rădăuți!” Ei bine… după vreo 3 ani, așa a fost.

În fine, al meu prieten mi-a propus o călătorie până la Cacica, unde pe lângă vizitarea Salinei, a băilor sărate și a bisericii catolice (pe la exterior…), am poposit câteva momente și în stația Cacica. Aceasta este o gară din traseul căii ferate Dărmănești – Câmpulung Moldovenesc, aflată în partea de sud a Bucovinei, pe văile râurilor Soloneț și Moldova.

O cale ferată construită chiar la ordinul împăratului Franz Joseph I al Austro-Ungariei. De la cca. 300 de metri altitudine (din Dărămănești), linia urcă și coboară și iar urcă până la Cacica, unde ajunge la altitudinea de aproximativ 400 de metri.

Intrare în Rădăuți cu trenul


Un tren personal intra în stația Cacica




08:00 – 10:00

Somnoroși, duminică de dimineață ne-am lăsat cuprinși de muzica roților de tren. Aveam aparatul foto la îndemână și am mai fotografiat, pe ici, pe colo, vehiculele feroviare românești.

În gara Suceava Nord – Ițcani


82-0452-1 ieșind din Depoul Suceava Nord


Intrare în remiza de locomotive Dornești


Locomotive LDE pe liniile remizei de la Dornești


Locomotiva LDE 60-1029-2 a Depoului Pașcani


Aceeași locomotivă, vedere laterală


Locomotiva LDE 60-0939-3 la intrare în Egger


Statuia lui Bogdan I, întemeietorul Moldovei


Intrare în Rădăuți cu trenul tras de o locomotivă modernizată



13:00

Porțiunea de 22 de kilometri de la Dărmănești la Cacica face parte din calea ferată inaugurată la 1 mai 1888, Hatna (Dărmănești) altitudine 294 metri – Capu Satului (Câmpulung Est), altitudine 637 metri. Construcția ei a fost motivată de exploatarea bogățiilor din teritoriu și transportarea acestora spre beneficiul Imperiului Austro-Ungar.

În drum spre Cacica


Biserica romano-catolică din Cacica


Mina Cacica


Gara din Cacica


Peronul stației Cacica și linia 1 - vedere spre Suceava


Vedere spre Păltinoasa


Vedere spre Suceava cu vagoane părăsite


Fusul unei osii de vagon de marfă



Aici, la Cacica, stație premergătoare vârfului de pantă de la Capu Codrului, de la inaugurarea ei și până când au apărut primele locomotive cu aburi cu autonomie mai mare pentru apă și cărbune (gen seria 140.100), exista o instalație de alimentare cu apă și cărbune.

Stația Cacica


Ramificație linie ferată neelectrificată


Cele trei linii electrificate din stația Cacica


Macazul 7 din stația Cacica


Macazul 5 și un semafor mecanic


Se arăta la față Trenul Personal 5737, Suceava - Ilva Mică


Locomotiva electrică 40-0139-2 intrând în Cacica


Vagoane 20-59 la Personal


Apariție aparent surprinzătoare a vagonului cușetă 50-30 pentru un tren Personal



Cacica, fiind stația situată la piciorul rampei dintre Cacica și Strigoaia, pentru remorcarea trenurilor de marfă și de călători, se folosea multipla tracțiune. Astfel, erau necesare construcții specifice, de exemplu o remiză pentru locomotive, un castel pentru apă, un canal de revizie.

Mersul trenurilor din stația Cacica


Semafor mecanic de intrare în stația Cacica dinspre Păltinoasa


Calea ferată Cacica – Păltinoasa



După ce circulația trenurilor de călători și de marfă a fost mutată din 1966 pe noua linie Suceava – Stroiești – Păltinoasa, dar mai ales după electrificarea liniei Suceava – Cacica – Păltinoasa din 1994, interesul pentru instalația de apă a scăzut.


Tortul cu căpșuni pentru Robert


Vă mulțumesc pentru atenție! Urmează în articolele viitoare să vă prezint despre vagoanele care compun Orient Express, dar și o călătorie cu trenul între Suceava și Cacica!

Bibliografie:
1. Timu George, ”Haizerii din Țara de Sus”, Editura AXA, 2009
2. Mărgineanu Gabriel, Lacrițeanu Șerban, ”Tracțiunea feroviară pe Regionala Căi Ferate Iași 1869-1995”, București, Editura AGIR, 2010